marți, 17 decembrie 2013

Înțeleaptă femeie… “Cum iubesc bărbații”


   de  Mihaela Rădulescu

    Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei….
   “M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata doar sa fie ea insasi. As sti ca-I frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase.I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-I place sa fie agatata pe strada. Daca as vedea-o pentru a doua oara, as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as imagina ca de-acolo, de la gatul dezgolit, as incepe s-o sarut, cand mi-ar da voie…. M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntata si dulce catre altul. Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si fragila la vedere…

   Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat spre o noapte de sex dement. Daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte rabdatoare…Poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz, doar ca sa verific ce-i place la un barbat : indrazneala, eu sau …masina ?!
   Probabil, ca oricarui barbat, mi s-ar putea intampla sa-mi placa prietena prietenului meu. Avantajul meu ar fi considerabil , mai ales daca relatia ei cu amicul meu e mai mult o trecere, decat o statie. As sti cum s-o cuceresc mai lesne decat pe fata de la teatru, despre care nu stiam nimic. Ticalosia mea ar avea sansa sa treaca drept o mare iubire, de vreme ce mi-am inselat …prietenul !
  Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un anume moment s-o VAD. Poate ca, simtindu-I parfumul discret si vazandu-I mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu mine. Poate ca de la glezna ei fina as incepe o poveste care s-ar infinge-n suflet. Daca as vedea cum se bucura de ciresii infloriti si daca as auzi ce raspicat vorbeste, m-as stradui sa-I povestesc despre mine…Daca ar fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune “buna dimineata”, cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub parul ciufulit. M-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. As iubi-o pentru ca nu-si barfeste prietenele, pentru ca nu-mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni si, mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca inchide ochii cand o sarut. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos. As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea. M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea… M-as uita in nestire la ritualurile ei, cand mi-ar da voie, pentru ca as fi nebun dupa ea cand si-ar pune ciorapii, cand si-ar rimela genele sau si-ar peria parul, cad ar uda florile sau ar pregati masa… As da orice sa-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toti la servici si as iesi cu ea in fiecare seara daca n-as auzi-o plangandu-se ca n-are cu ce sa se imbrace. Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul ei…
    Probabil ca nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi asculte muzica… Mi-ar fi de-ajuns sa-mi fie cea mai draga din lume si din viata daca as vedea-o ca-i vine sa planga dupa ce am fost rau cu ea si as fi nebun dupa ea daca n-ar plange… I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele.. Daca am putea sa vorbim de toate si sa intelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia langa care am visat sa traiesc. M-as certa cu ea fericit ca nu tranteste usi la lipsa argumentelor si nu spune porcarii cand e derutata. Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie… Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa imi accepte toanele, ciudateniile, simplitatea in anume privinte si sa stie pe de rost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel. Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si la bocanci si sa nu ma lase vreodata s-o vad cu bigudiuri sau cu castraveti pe ochi. I-as aduce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de “valentine’s day”…
     As vrea sa priceapa ca toti barbatii viseaza sa faca, macar o data-n viata, sex cu doua femei si sa nu ma certe ca o iau cu mine. As fi al ei mereu, daca s-ar prinde la timp ca o astfel de abordare tine orice barbat acasa. As vrea sa faca tot ce-i trece prin cap si tot ce intuieste in mine atunci cand se dezbraca pentru mine… Cu ea vreau sa fac tot si sa simt tot. As vrea sa muncim amandoi in nestire, sa ne construim temeinic vietile, iar cand va fi sa facem copiii, as vrea sa stie ca voi fi un tata bun. Nu i-as ucide niciun vis, daca realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna…
   Daca as fi fost perfect, n-ar fi avut niciun merit sa ma iubeasca ( de la o femeie care l-a iubit pe Paler am invatat asta…). Femeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.
    Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sint in stare…
    Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo …”



Oamenii vor face ORICE pentru cei care le incurajeaza visurile, le motiveaza esecurile, le calmeaza fricile, le confirma banuielile si ii ajuta sa arunce cu pietre spre dusmanii lor.” 

 Blair Warren


luni, 16 decembrie 2013

let her go




Ei bine, ai nevoie de lumina doar cand e intuneric
Ti-e dor de soare doar atunci cand incepe sa ninga
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Stii ca ai fost la inaltime doar atunci cand te simti jos
Urasti drumurile doar atunci cand ti-e dor de casa
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Si o lasi sa plece…
Privesti prin fereastra casei tale
Sperand ca vei face candva ca un vis sa dureze
Dar visele vin greu si se duc prea repede
O vezi pe ea de fiecare data cand inchizi ochii
Poate ca-ntr-o zi vei intelege de ce
Tot ce atingi sigur se stinge
Dar ai nevoie de lumina doar cand e intuneric
Ti-e dor de soare doar atunci cand incepe sa ninga
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Stii ca ai fost la inaltime doar atunci cand te simti jos
Urasti drumurile doar atunci cand ti-e dor de casa
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Privesti la tavan in intunericul noptii
Acelasi vechi sentiment de gol in inima ta
Pentru ca dragostea vine greu si se duce prea repede
Ei bine, o vezi pe ea de fiecare data cand adormi
Dar niciodata n-o poti atinge si n-o poti pastra
Pentru ca ai iubit-o prea mult si te-ai afundat prea adanc
Ei bine, ai nevoie de lumina doar cand e intuneric
Ti-e dor de soare doar atunci cand incepe sa ninga
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Stii ca ai fost la inaltime doar atunci cand te simti jos
Urasti drumurile doar atunci cand ti-e dor de casa
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Si o lasi sa plece…
Si o lasi sa plece…
Cand o lasi sa plece…
Pentru ca ai nevoie de lumina doar cand e intuneric
Ti-e dor de soare doar atunci cand incepe sa ninga
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Stii ca ai fost la inaltime doar atunci cand te simti jos
Urasti drumurile doar atunci cand ti-e dor de casa
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Pentru ca ai nevoie de lumina doar cand e intuneric
Ti-e dor de soare doar atunci cand incepe sa ninga
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Stii ca ai fost la inaltime doar atunci cand te simti jos
Urasti drumurile doar atunci cand ti-e dor de casa
Stii ca o iubesti doar atunci cand o lasi sa plece
Si o lasï sa plece…

Dacă primarul oraşului dvs ar fi Moş Crăciun, ce i-aţi cere?

      Suntem în pragul unui nou an, nuştiu ce surprize ne rezervă, dar sper din tot sufletul să fie mai bun ca 2013, doar suntem într-o continuă evoluare!
     Mă gândeam la oraşul în care trăiesc, Drochia. Cine este responsabil de toate neregularităţile cu care ne ciocnim în fiecare zi? Să începem cu primul pas: 
  1. Parcul, cred ca are mai mult de 7 ani de când nu s-a facut curăţenie generală, buruinele necosite rămân de pe o iarnă pe altă. Mă întreb unde îşi petrec timpul copii reprezentanţilor de consiliu sau de primărie?
  2. Serviciile medicale. Scriu pe uşă ca fiecare cetăţean merită să fie informat, iar când cerem o explicaţie la diagnosticul primit ne pomenim că prea multe vrem să ştim. 
  3. Vânzătorii din piaţă şi magazine! Unde e toleranţa, unde e zâmbetul de pe buze, atunci când deserviţi un client? De ce trebuie să staţi mereu cu feţele înăcrite atunci când sunteţi întrebaţi de preţul unui produs. Şi apropo, cine monitorizează preţurile pipărate din piaţă? De ce la Chişinau găseşti legume mai ieftine ca în Drochia?
  4. Gara Auto, la acest subiect cred că îmi mai trebuie încă doua bloguri. Dacă nu mă înşel un autobus are în jur la  27 de scaune, patru locuri fiind destinate persoanelor cu dizabilitati. Ce se întâmplă la noi, 50 stau pe scaune şi 30 în picioare. Câte penalizări nu a avut şefa gării că tot nu mai schimbă nimic. Fiecare se supune unui organ mai puternic,  cui se supune Gara Auto?
  5. De ce unele oraşe pot avea cinema iar noi, nu. În trecut a fost, "Colizei", de ce s-a închis?
      Acestea sunt doar câteva probleme care aş dori ca în anul următor să nu mai fie. Iar la toate întrebările de mai sus: de ce? cine se face vinovat? ar trebui să ne răspundă primarul, Igor Grozavu.

    Cu ajutorul vostru aş vrea să scriem o scrisoare domnului primar în ajunul Anului Nou, unde fiecare poate să se exprime în scris , de ce schimbări  are nevoie cu adevărat oraşul Drochia?! 
  



"Presepe" în stil italian

     "25 decembrie" e marcat cu roşu în calendarul europenilor, e una dintre cele mai importante sărbători ale anului, naşterea lui Isus. În câteva rânduri am să vă povestesc despre cum se pregătesc italienii de "Natale", în traducere Crăciunul.
    Cu 40 de zile până la Ajunul Crăciunului, creştinii adevăraţi ţin post. Se abţin de la carne, în rest oua, lactate, dulciuri mănâncă făra nici o problemă.
    Între timp magazinele se pregătesc şi ele,  fac reduceri de la 10 % pâna la 70 de %  la majoritatea produselor. Datorită condiţiilor create, italienii stau în rând pentru a cumpăra cadouri de sărbători care pot fi accesibile pentru fiecare moldovean.
    Oraşele ţării sunt luminate cu fulgi şi ghirlande. Copiii împreună cu părinţii îşi petrec timpul liber la patinoar sau în parcul de distracţii. Maturii se delectează admirând obiectele hand-made create de cei mai iscusiţi meşteri veniţi din toate colţurile ţării.
   Cel mai mult mi-a plăcut să vizitez o cladire misterioasă. Nuştiam ce era în interior, dar eram curioasă, să văd ce este, mai ales că intrarea era gratuită şi mulţi oameni ieşeau cu zâmbetul pe buze, vorbind de creativitate şi talent. Exact ceea ce îmi trebuia!




   De la intrare scările m-ă cam înfricoşau, erau de-a dreptul ciuruite, pe alocuri cu muşchi verde făcut în timp de la umezeală, pereţii văruiţi şi mucegăiţi, iar podul avea un stil aparte, veţi vedea mai jos în poze. 
    Urcându-mă pe scări am intrat într-o cămară, asemănătoare cu o bojedeucă. De pereţi erau rezemaţi nişte ştiuleţi de porumb, grămezi de crengi, butoaie din lemn, fire de busuioc pe la cornuri, aveam impresia că m-am întors în timp, cu câteva decenii în urmă. Dar, cel mai interesant abia urmeaza, acolo de fapt era o expoziţie de "Presepe" a copiilor de la grădiniţă şi  şcoală. 
  Termenul provine din praesaepe latină, adică pat de copil , iesle , dar, de asemenea, incinta inchisa unde ovine și caprine au fost păstrate Prae compuse = inainte si = saepes gard, sau loc care are un gard din față. Pe înţelesul tuturor, presepe, este lăcaşul unde s-a născut Isus Hristos.
   Priviţi mai jos ca să vedeţi cum şi-au imaginat aceşti copii, naşterea Domnului.















  
  Aşa cum fiecare familie are un braduţ împodobit cu jucării, aşa şi Presepe nu lipsteşte din casele italienilor. Îmi place tradiţia aceasta, parcă eşti mai aproape cu gândul că Crăciunul de fapt este Naşterea lui Isus, nu inventatul Moş Crăciun care aduce cadouri copiilor cuminţi iar celor rai o vărguţă.
    Până la urma e bună şi asta cu Moş Crăciun, doar că, atragem atenţie mai mare scrisorilor cu dorinţe, trimise la Polul Nord şi mai puţină adevăratei sărbători. Până la urmă, ce înseamnă Crăciunul? 

joi, 12 decembrie 2013

Jucării pe brad

Fiind intuziasmata de la târgul de duminica, am încercat să realizez şi eu ceva. Priviţi ce s-a primit!


 Pentru a crea acest îngeraş aveţi nevoie de:
vată, aţa cafenie şi albă, oja neagra, albastră şi roz, un şerveţel umed, clei, folie argintie.
 Fundiţa roşie- un bun accesoriu pentru brad:
panglica roşie, se poate şi altă culoare şi o bucată de folie, foarfeci.
 Folie de la ciocolata, clei, vată şi voila fulgul de nea!
Măturiţa: flori, mărgele, foarfeci, paie.

"Mercatino di Natale"

    - Buon Giorno,Italia şi bine te-am gasit pentru a nuştiu a câta oară!


      Uite că mai sărbătorim un an împreună, suntem în pragul sărbătorilor de iarna, înca un an departe de casuţa noastră. Există o zicală care îmi place să o repet "e bine acolo unde nu suntem noi". Cei care sunt peste hotare, doresc nespus de mult să sărbătoreasca acasă Revelionul, iar cei de acasă vor să fie în locul lor. 
       Eu mi-aş dori să fiu în Moldova să văd cum se aşterne prima plapumă de zăpadă, să aud colinde, să fim cu toată familia în jurul mesei de Crăciun, să aşteptăm oaspeţi şi să ciocnim paharele de Revelion la ora cuvenită, nu cu o oră mai târziu. 
      Ceea ce m-ă întristează este că puţini moldoveni  simt cu adevărat spiritul Crăciunului, când aud de sărbători parcă aud de nuştiu ce premejdie, înca nu a venit că deja aşteapta mai repede să treacă. Problema generala sunt banii - toţi vor cadouri, toţi sunt mândri şi au gusturi, astfel s-ar motiva tristeţea din ochii oamenilor. 
Cum am putea noi prin resurse minime să provocam un zâmbet trecătorilor? Aţi auzit de "hand-made", aş defini acest termen ca fiind o arta de a crea obiecte pe care un om talentat şi inspirat le realizează cu mâinile sale.

   Apropo, daca aveţi o chemare pentru realizarea de obiecte handmade, acum este momentul. Trendul handmade este mai puternic decat oricând, peste hotare este foarte solicitat şi se câştiga bani frumoşi din cei care vor să îşi creeze o afacere mai ales că este libertate de a alege ceea ce vrei să faci. 

      Duminica, pe 8 decembrie, am avut placerea să vizitez pentru prima data "Mercatino di Natale" (în traducere "Tîrgul de Crăciun") din piaţa centrala Treviso. Am rămas impresionată de creativitatea italienilor, oamenii aceştia chiar pun suflet în lucrurile care le fac, parca le dau viaţă. Fiecare din ele îşi au povestea sa, fiecare vine din suflet şi trezeşte emoţii din cele mai plăcute. 
     Niciodată nu am crezut că dintr-o simplă vată şi o bucată de aţă am putea crea îngeraşii Crăciunului, iar din conurile de brad, o panglică aurie şi o ojă roşie - o coroniţă inedită pentru uşa de la intare. 







Simplu şi frumos, ghiveci pentru flori şi stativ pentru umbrele din lemn natural.



Moş Crăciun pictat pe bucăţi de lemn. Asemenea minunăţie o poţi plasa oriunde, lângă brad sau chiar afară, gaseşti un loc care cu puţina culoare sărbătorile devin mai frumoase ;)

        Pisici din material, asortate cu nasturi, cercei, flori etc. 

Un mic secret,poţi sa ataşezi bateriile de la jucariile copiilor,

 din acelea care scot diverse sunete.

"Presepe"- lăcaşul unde a fost nascut Isus Hristos 
(cu aceasta tema am sa mai revin)
Spriduşii lui Moş Crăciun
             Spiriduşii lui Moş Crăciun
În punguţele roşii sunt adunate
 diverse ierburi mirositoare: lavanda, 
petale de trandafir, menta etc. 
 Steaua de Crăciun şi Inimile sunt formate
 din scorţişoară, conuri de brad, trandafiri artificiali,
 clei, bentiţe şi ghirlande. 





  
 Vrei o poză cu Moş Crăciun?! (pe o bucată de carton este pictat Moş Crăciun, iar alaturi este taiată faţa spiriduşului pentru a face poze)


     M-ă gândeam că ar fi fost frumos să se organizeze şi în Drochia un asemenea târg! Nu este nimic greu de făcut, tot ce trebuie e organizare. 
    Câţi copiii la tehnolgie contruiesc diferite obiecte interesante, dar nu le vede nimeni în afară de profesori. De ce nu am putea la sărbătorile de iarna sau pascale să facem un total al celor mai bune lucrări şi să fie arătate la o expoziţie sau un târg în centrul oraşului. Cine nu îl cunoaşte pe Cucuietu Iurie, nu ştie ce a ratat?! Dumnealui prin ulcioarele de lut, statuiele sale este vestit în toată România, de ce noi  drochieni nu i-am putea admira lucrările?  Oare şcoala de pictură nu ar avea ce arăta, de aţi vedea ce  tablori se picteaza, vi s-ar tăia respiraţia. Iar doamnele de la piaţa centrala care îşi vând ierburile medicinale nu ar putea sa le amplaseze frumos în nişte cutioare colorate cu o ramurica de brad pe ele şi tot aşa mai departe.
   Eu cred că se poate multe de făcut pentru localitate în care trăim, doar cum am mai menţionat mai sus, trebuie organizare şi trebuie să ne pese...




   P:S - în materialul urmator vă voi povesti despre Presepe .