de Mihaela
Rădulescu
Daca
as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea
ei….
“M-as
uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata doar sa fie ea
insasi. As sti ca-I frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca
nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru
ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici
frumoase.I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si
politicos, pentru ca nu-I place sa fie agatata pe strada. Daca as vedea-o
pentru a doua oara, as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as
imagina ca de-acolo, de la gatul dezgolit, as incepe s-o sarut, cand mi-ar da voie….
M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntata si dulce
catre altul. Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci
in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si fragila la vedere…
Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca
felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat spre o noapte de sex dement.
Daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa
astepte rabdatoare…Poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz,
doar ca sa verific ce-i place la un barbat : indrazneala, eu sau …masina ?!
Probabil, ca oricarui barbat, mi s-ar putea intampla sa-mi placa prietena
prietenului meu. Avantajul meu ar fi considerabil , mai ales daca relatia ei cu
amicul meu e mai mult o trecere, decat o statie. As sti cum s-o cuceresc mai
lesne decat pe fata de la teatru, despre care nu stiam nimic. Ticalosia mea ar
avea sansa sa treaca drept o mare iubire, de vreme ce mi-am inselat …prietenul
!
Mi s-ar putea intampla sa cunosc o femeie de mai multa vreme, dar abia intr-un
anume moment s-o VAD. Poate ca, simtindu-I parfumul discret si vazandu-I
mainile frumoase, as privi-o in ochi fara vorbe, pana m-ar intreba ce-i cu
mine. Poate ca de la glezna ei fina as incepe o poveste care s-ar infinge-n
suflet. Daca as vedea cum se bucura de ciresii infloriti si daca as auzi ce raspicat vorbeste, m-as stradui sa-I povestesc despre mine…Daca ar
fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune “buna dimineata”,
cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca
mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de
sub parul ciufulit. M-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar
intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. As iubi-o pentru ca nu-si
barfeste prietenele, pentru ca nu-mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la
nimeni si, mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si
pentru ca inchide ochii cand o sarut. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi
mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma
uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si
cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de
a i-o da jos. As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si
pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea.
M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba
nimic dupa aceea… M-as uita in nestire la ritualurile ei, cand mi-ar da voie,
pentru ca as fi nebun dupa ea cand si-ar pune ciorapii, cand si-ar rimela
genele sau si-ar peria parul, cad ar uda florile sau ar pregati masa… As da
orice sa-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toti la servici si as iesi cu ea
in fiecare seara daca n-as auzi-o plangandu-se ca n-are cu ce sa se imbrace.
Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul
ei…
Probabil ca nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu
si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi
asculte muzica… Mi-ar fi de-ajuns sa-mi fie cea mai draga din lume si din viata
daca as vedea-o ca-i vine sa planga dupa ce am fost rau cu ea si as fi nebun
dupa ea daca n-ar plange… I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de
prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele.. Daca am putea sa vorbim de
toate si sa intelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia langa care am visat sa
traiesc. M-as certa cu ea fericit ca nu tranteste usi la lipsa argumentelor si
nu spune porcarii cand e derutata. Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea
sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar
fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie… Femeia care
mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa imi accepte toanele, ciudateniile,
simplitatea in anume privinte si sa stie pe de rost ca barbatii si femeile nu
iubesc la fel. Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si la bocanci si sa nu
ma lase vreodata s-o vad cu bigudiuri sau cu castraveti pe ochi. I-as aduce
flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand
suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de “valentine’s
day”…
As vrea sa priceapa ca toti barbatii viseaza sa faca, macar o data-n viata, sex
cu doua femei si sa nu ma certe ca o iau cu mine. As fi al ei mereu, daca s-ar
prinde la timp ca o astfel de abordare tine orice barbat acasa. As vrea sa faca
tot ce-i trece prin cap si tot ce intuieste in mine atunci cand se dezbraca
pentru mine… Cu ea vreau sa fac tot si sa simt tot. As vrea sa muncim amandoi
in nestire, sa ne construim temeinic vietile, iar cand va fi sa facem copiii,
as vrea sa stie ca voi fi un tata bun. Nu i-as ucide niciun vis, daca
realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna…
Daca as fi fost perfect, n-ar fi avut niciun merit sa ma iubeasca ( de la o
femeie care l-a iubit pe Paler am invatat asta…). Femeia mea insa va trebui sa
fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.
Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sint in stare…
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo …”
